Câte cuvinte despre violenţa domestică

Scriu acest articol fiind influenţat de ceea ce au scris bloggăriţele: Anca şi Anda Elena. Probabil nu aş fi scris dintr-un motiv destul de simplu: personal nu am avut parte şi nici nu am văzut cazuri de violenţă domestică în jurul meu (la vecini, rude ori prieteni).

Cele mai răspândite 2 tipuri de violenţă: faţă de femeie şi copil.

Sursa foto

Dar scriu fiindcă consider că e important să atragi atenţia, să ei atitudine şi să informezi.

Articolele bloggăriţelor au fost influenţate de aceste 2 videoclipuri:

În primul rând să definim violenţa în familie cunoscută ca şi violenţa domestică: reprezintă orice fel de abuz (fizic, sexual, economic, psihic şi emoţional) îndreptat asupra unui membru al familiei, însă, de cele mai multe ori, e asociat cu bătaia dată de un bărbat unei femei şi/sau copilului/copiilor.

Deşi cauzele pot părea multe, pentru care un bărbat e violent cu partenera şi/sau cu copilul/copii eu cred că lucrurile sunt destul de simple. Violenţa nu e prezenta doar în familiile sărace, care nu au făcut liceul/facultatea, ori provocat de bărbaţi care beau alcool ori se droghează. Din punctul meu de vedere violenţa domestică apare datorită credinţei că bărbatul e superior şi că are dreptul, nu, obligaţia să îşi „educe” femeia şi copilul/copii atunci când „greşesc”. O credinţă împărtăşită de societăţi care încă au structuri patriarhale destul de bine formate, care cred în subordonarea femeilor, validând agresiunea unui bărbat faţă de o femeie. Violenţa domestică e doar o formă de control social a femeii.

„Violenţa este ultimul refugiu al incompetenţei” (Isaac Asimov)

Eu cred în drepturi şi obligaţii egale. Cred în democraţie, liberalism, socialism şi ecologism. Cred în egalitatea dintre sexe, în libertatea de alegere a credinţei (religiei) şi a orientării sexuale. Sunt dezgustat de discriminare, de violenţă împotriva celor neputincioşi (femei, copii, grupuri etnice/religioase), fiindcă aşa m-am autoeducat. Credinţe de bază ce vor rămâne cu mine până când voi fi îngropat în 2 metri sub pământ.

Spun aceste lucruri pentru a înţelege că nu scriu doar de dragul de a scrie. Din punctul meu de vedere un individ ce bate o tipă nu e decât un mucos frustrar ce nu are capacitatea să fie responsabil. Un frustrat ce îşi varsă nervii pe cineva mai slab decât el fiindcă crede că are dreptul. Nu este în stare să se controleze şi găseşte vicitmă în femeia de lângă el. Găseşte un sac de box. Chiar dacă după îşi poate cere scuze, nu se va opri. Cel puţin până când nu va fi amendat, judecat de societate ca fiind o brută.

E de datoria noastră, ca cetăţeni români şi europeni să luăm atitudine. Să le atragem atenţia brutelor, să le încurajăm pe femeile abuzate să se despartă şi dacă au copil să se gândească la viitorul copilului, să chemăm poliţia atunci când trebui ori pur şi simplu să sărim în ajutorul unei femei când are nevoie, chiar dacă e pe stradă. În special dacă e pe stradă.

Sursa foto

Cred foarte mult în egalitatea dintre sexe, în societate cât şi în mediul privat. Exceptând patul. Ce se întâmplă acolo rămâne acolo. Dar în rest, violenţa şi abuzul nu trebuie acceptate şi tolerate.

Personal voi încerca să am o relaţii cât mai stabilă şi matură cu femeia cu care îmi voi împărţi viaţa, fără violenţă fizică ori de altă natură (când va veni momentul, desigur). De altfel la asta mă şi aştept şi din partea ei. Numai să ridice palma la mine şi nu mai are ce vorbi cu mine. Şi la acest gest mă voi aştepta şi din partea ei. Dacă, deşi nu cred, dar să zicem de dragul discuţiei, se va întâmpla să ridic palma, mă aştept să mă de-a afară din casă câteva săptămâni ori luni bune. Ori de tot. Fiindcă eu nu voi ezita să fac asta. Cred în parteneriat şi nu în subordonare.

Iar acele femei care pur şi simplu acceptă să fie abuzate şi nu vor deloc să se despartă de tip, ori fiindcă le e frică de singurătate ori fiindcă le e frică de ce va zice lumea…atunci nu am ce face. Nu aş putea să ajut pe cineva care nu vrea să fie ajutat.

Apropo ştiai că ieri, 25 noiembrie, a fost Ziua Internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor? Ori că în ultimii anii aproximativ 800 de femeie din România au murit datorită acestei forme de violenţă?

Trebuie să luăm atitudine. Fiindcă doar aşa vom putea să producem schimbare pozitivă şi de lungă durată. Trebuie să blamăm public şi privat violenţa domestică şi să o scoatem din viaţa noastră cu partenera/partenerul (desigur, dacă există).

Câteva informaţii despre mutilarea genitală la femei: un obicei barbar care a afectat aproximativ 500.000 de femei din Uniunea Europeana şi peste 125 de milioane de femei din întreaga lume. Un videoclip interesant de văzut, aici. Sursa: Reprezentanţa Comisiei Europene în România

 

Resurse pentru victime:

Lista centrelor destinate prevenirii şi combaterii violenţei în familie, pe judeţe

Asociația pentru promovarea femeii din România

Şanse Egale pentru Femei 

Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 367 din 29 mai 2003)

Articol de citit: Violenta domestica – De ce victimele nu abandoneaza relatiile abuzive? 

Articol de citit: Cum era bătută şi tratată femeia în Evul Mediu

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *