11 luni de voluntariat

In sfarsit am terminat raportul final si Youthpass si pot sa scriu un articol despre ce am facut in 11 luni cu SEV in Gdansk.

In luna septembrie 2012 am ajuns in Gdansk, dupa ce am mers cu trenul o zi si jumatate, din Cluj pina in Gdansk, prin Budapesta si Varsovia. Cand am ajuns, cu un bagaj negru si rucsacul tip militar, una din voluntarele organizatiei PSOUU Gdansk m-a asteptat. Doar ca am ajuns cu 2 zile iniante de ceilalti colegi, deci vreo 2 zile am stat singur in apartament. Nu era extraordinar dotat. Un apartament cu 3 camere unde sufrageria nu avea decat o masa, cateva scaune si vreo 2 dulapuri iar celelalte 2 dormitoare cate 2 paturi, si aveam 2 bai, din care una pentru dus (prima oara cand am vazut asa ceva) iar bucataria suficient de mare incat la petreceri era transformata in a doua camera.

Read more11 luni de voluntariat

Polonia – câteva aspecte

Am 4 luni de când sunt aici. Nu am călători mult, adevărat. Am fost doar în 5 orașe (Gdansk, Varșovia, Cracov, Sopot și Gdynia) și am găsit asemănări între ele dar și asemănări cu Romania. Dar acum voi, la modul cel mai general, acele chestii pe care le vei observa.

câinii vagabonzi: nu am văzut decât 2-3 și aceea speriați de lume. Oamenii au câinii de casă (unii puțin cam proști) dar pe stradă…la fel ca și țigani, aproape inexistenți.

pisicile: sunt cam în aceeași proporție ca și la noi, doar că puțin mai grase. Dacă nu au dușmanul natural au prosperat.

– mijloacele de transport în comun: de obicei respectă timeline-ul (cel puțin în cele 5 orașe); cam jumătate din autovehicule sunt noi; poți cumpăra bilet de la șofer (în Cracovia poți cumpăra de la un automat); controlorii au un dispozitiv de scanat biletele și abonamentul card; călătorii nu vorbesc între ei, decât foarte rar (îți poți imagina 2 spanioli care să nu vorbească într-un autobuz?); de obicei se cedează locul unui bătrân/unei bătrâne; au autobuz de noapte (am auzit că avem și noi în București); citesc cărți în mijlocul de transport; un bilet cu o singură călătorie poate fi mai scump decât unul de 24/48 de ore; au abonamente pentru 1-2 zile ori pentru 1-2 săptămâni, iar ofertele pentru abonamente sunt foarte bune și avantajoase.

– femeile poloneze: sunt blonde ori se vopsesc blonde, au puțin părul ras pe lângă urechea dreaptă. Dar mai multe voi scrie într-un alt articol. Când voi avea mai multă experiență. 

Read morePolonia – câteva aspecte

De ce românul nu urăşte pe nimeni

……o ţară, nu capra vecinului.

Nu ştiu dacă ai călătorit într-o altă ţară ori dacă ai stat suficient pentru a observa anumite detalii: stereotipurile şi reţinerile unui popor faţă de alt popor.

hate-anger-300

Sursa foto

Aici, în Polonia, Germania şi Rusia sunt acele ţări. Deşi destui polonezi merg la lucru în Germania, personal, nu cred că iau iertat pentru tot ce au făcut până la cel de-al Doilea Război Mondial, inclusiv. Iar Rusia…..realistic vorbind cui place de Rusia? A “futut” aproape toată Europa şi încă continuă să o facă.

Dar românaşul nostru’? El nu ştie pe cine să urască. Pe Ungaria? Dar Rusia, Polonia, Bulgaria, Turcia ori Germania?

Read moreDe ce românul nu urăşte pe nimeni

Cu trenul prin Polonia

Cred că în jur de 03:00 dimineața am ajuns în țară, ceața ce se întindea peste tot nu a dezvăluit locația noastră. Deși adevărul e că dormeam ori încercam să ațipim de câteva ori. După 20 de ore cu trenul oboseala te prinde din urmă. Doar când am auzit polska am înțeles că am ajuns în țara de mult dorită. Doar pentru 11 luni de zile, nu mai mult.

O țară frumoasă, iar știrile despre ea sunt adevărate, cel putin de la fereastra vagonului. O țară ce a investit mult în agricultură. Și mai mult în infrastructură. Când am ajuns în Varșovia gara era la fel de modernă și curată ca o gară din Vestul Europei. Poate chiar mai curată. Nu am văzut țigani, câini ori cerșetori. Trenurile sunt moderne și curate. Poate cel mai dezavantaj e că nu au și traducere în engleză (gările, unele anunțuri).

Infrastructura căilor ferate e într-o continuare renovare/reînnoire. Aproape peste tot am observat liniile schimbare ori create noi linii, poduri peste și sub linii. Probabil aș fi văzut și mai multi muncitori dacă nu era duminică. Stații simple, întinse și noi. Au investit mult. Poate prin fonduri europene ori prin cele de la guvern ori poate combinate.  Un alt element interesant este omul ce vinde cafea, ceai, dulciuri și mâncare. E de fapt angajat (cu legitimație ), în spate are un termos+furtun de cel puțin 10 litri., într-o mână un coș cu dulciuri și mâncarea. Din jumătate în jumătate de oră se anunță că putem cumpăra de la el (în poloneză, desigur).

Peisajul e interesant. Fără munți iar câmpiile nu sunt fragmentate în zeci și zeci de bucăți. O imagine foarte familiară în România dar destul de rară aici. Ori păduri ori porțiuni cu copaci. Ori hectare întregi cu recoltă (grâu, porumb) și tot așa. Interesant, cel puțin pentru mine. Când călătoresc peisajul îmi atrage atenția și mă fascinează.

Oricum trenurile au mers destul de încet. Am făcut aproape 6 ore dar a meritat. De acum mă așteaptă 11 luni într-o țară puțin diferită de România. Cel puțin colegii mei de EVS sunt foarte de treabă iar voluntarii și angajații de la asociația gazdă sunt primitori și ajutători. Aproape ca români 🙂

Poza e de aici – http://oursurprisingworld.com/poland-wroclaw/